Ecou în Pădurea Trecutului - prima mea poezie

Prima mea poezie, combină două teme care îmi creează emoții puternice: pădurea și copilăria.

Ecou în pădurea trecutului

Acolo în pădure,
Acolo cu copacii, 
Acolo e magie,
Acolo lipsesc dracii.

Pădurea îmi dă aer,
Pădurea îmi dă viață,
Acolo pot să fluier,
Acol' primesc povață.

Ce vor acele păsări
Cu ciripitul lor?!
Să-l ducă vântu-n zări
Sau sa îmi facă dor?!

Mi-o cântă guguștucii,
Mi-o zburdă vrăbiuța,
Ș-acum parc-aud cucii,
Din jos pe Dâmbovița.

Revăd acum și gârla,
Susur cu apă rece,
Și fotbal pe tarla,
O, ce fior mă trece.

Și iarna..., cu zapadă,
Cu plugușoru-n gură,
Nămeții de pe stradă,
Și fumul peste șură. 

Pompa, e gheață tun,
Curtea, un derdeluș,
Poznașul gata pus,
P-acest alunecuș. 

Un mare tărăboi,
Ce oare poate fii?!
Cu săn'le după noi,
E ceata de copii.

Distracția e-n toi,
Tributul? mâini spuzite,
Picioarele reci sloi.
Apoi, plăceri râvnite...

Cartofii încinși pe plită,
Miroase a cărbune,
Miroase-a vechi în tindă,
Adio parcă spune.

S-a dus copilăria,
Ce repede se trece...
Reveni nostalgia,
Cu farmecul ei rece.